Începutul - aprenta viitorului

Potrivit mitologii populsre românești fiecare din noi la naștere are parte de câteva ursitoare care de rău de bine schițează în linii mari destinul noului suflet apărut pe lume. Slava Domnului că nu ne-an npscut în Spartas și sutele de mii de semioameni au o șansă în plu s de a aduce omenirii genii. Anul 2013 deși cu terminațșie ghinionista a început diferit pretutindeni. Clica noastră politică se zbate să regleze conturile în privința vânătorii din Pădurea Domnească iar sutelel de mii de moldoveni din tot cuprinsul hărții geograsfice nu încetează de a pompa bani în țara în care vor după un timp oarecare să se întoarcă și să trăiasca ca germanii, elvețienii sau britanicii diriguind o mică sau mare afacere, fără a mai avea insomnii referitor la ziua de mâine.
Focurile de artificii din Dubai de la Burj Khalifa, Burj Al Arab sau Palm Jumeira au luminat noaptea căutărilor și a neștiinței oamenilor de pe loc veniți ăn căutarea unei noi sorți de izbândă. Ma multă experiență, mai mulți bani și o viața mia decentă aici sau mai departe sunt forțele motrice care au ridic un megapolois în mijlocul deșertului. Un oraș plin de realiyări inginerești. Dăunăzi mergeam cu metroul și din ultimul compartiment urămream cum șerpuiesc intestinele de oțel și beton a orașului minune. Ficare luminiță la cele patru li ceva secunde, fețele obosite a filipineyilor, hindușilor și a altor nații privind în gol cu gândul la zeci de mii de km depăartare așteptau stația lor de ieșire. Metroul se supra aglomerează la marile intersecțioi Union și Burjumn pentru a ajunge la destinația finala cu zece douăzeci de pasageri în cele zece vagoane ce gonesc ca nebunele prin măruntaiele orașului sau întretăind intersecțiile aglomerate ale urbei aflate ăntr-o expansiune continuă.
Luna ianuarie din străbuni e celebră datorită sărbătorilor sale religioase și a tradițiilor sale populare. U loc deosebit în acest buchet folcloric îl ocupă urăturile tradiționale sau cele adaptate la realitățile cotidiene, care aduce zâmbetul și voia bună pe fețele și în privirile tuturor celor care simt și gândesc ca acasă. Catlețelele.gîluștele și cinzeacu încet încet aprind atmosfera care aduce în zori damful și durerile de cap insuportabile la serviciu în care ochii înjectați de nesomn și chiuială alugă dea dreptul și cei mai înfocați și siltori clienți.
În raianul meu mai nou au poposit vreo doi oameni noi un moldovesan șli o gagică chirkiză de tot dragul, repețițiile matinale de la ora unu și trei nu prea dau răgay colegilor mei să doarmă în timp ce ideia unui vis dospește și deranjează suav somnul colegilor de apartament. De citit am terminat Tată Gogat, tată sărăac de Kyosaky și încă o broșură de Osho, care zice că viața trebuie trăită aici și acum îm limitele și condițiile diferite ale existrenței noastre. S-a încheiat festivalul internațional de cumpărături cu artificiile care zguduiau din țâțâni toate ferestrele și perreții camerei noastre.Peisajul trebuie umplut cu multe chestii mărunte de la muncă de acasă de pe drumul spre muncă și de ioelșirile de noaspte las magazin, după țigări sau la tele mati, preocupări domestice ale locuitorilor marii urbe despărțiți de ioubire, casă și oamenii dragi. Skype-ul, invenția simplă dar foarte utilă omoară depărtări și distanțe temporale, aducânduni-i aproape pe cei dragi, care ne dau o nouă suflare , ne mențin pe aria de plutire și militează alături de noi pentru niște bunuri și realități generak valabile, mia-n sută aplicabile și pentru țara noastră.
George Eliott spune că nicioată nu e preas târziu să fii cine ai putea fi dar, doar atunci când lupți și te iei zi de zi la trântă cu toate lucrurile de jur cazre încearcă să de doboare, doar atunci imposibilul devine viațăși realitate, la finalul unui drum pavat cu sacrificiu, iubire de aproape și de manitate, etc, etc.
Chișinăul clocoteșete de intrigi, băieții și fetele de la jurnal, ora de Ras sau Mnisterul Adevărului, fac haz de necz iar celelalte milioane din afara șării așteptă ziua dreptății și a legii pe meleagfurile de unde au plecat. Moldoveanul are nevoie de cumpatarea la cumprăturile de noi valori și idealuri, care pot fi constructive și distructive în egala măsură. Speranța nu moare niciodată iar sufletul născut într/un noian de încercări și restriște meru va încerca să devin cei mai buni...

Bere, muzică şi oameni dragi

Încă din 2010 când am revenit acasă de la studii din Iaşi, România, mă întrebam dacă există în Chişinău măcar un singur local unde se ascultă şi formaţii cu sau fără nume cântă live muzică rock.La mai bine de un an de atunci într-o bună zi de decembrie am descoperit tocmai două baruri de acestea. Ok, să  încep cu începutul, unul este tipic bodegii de la Iaşi cu mult fum de ţigară, înghesuială şi amatorii ce vin să cânte pentru vreo doua trei beri, sau pur şi simplu să se umfle în pene că ştiu să schimbe trei patru acorduri, cu bere ieftină şi locuri foarte puţine, astfel încât dacă peste noapte toată lumea pasionată de sex, love and rock’n’roll să-i aduni la un loc umpli vreo 3 stadioane Zimbru si vreo 100 de astfel de locaţii. Pereţii sunt împânziţi cu fotografiile legendelor muzicii rock iar atunci când nu se cântă barmanii rulează rock-ul care se pliază perfect pe dispoziţiunea celor prezenţi în local.

Era sâmbătă seara, am susţinut un examen de dimineaţă, la care fie vorba între noi am întârziat un sfert de ceas academic şi mersi ţării în care blatul e la putere am reuşit să întru şi să-mi etalez (ne)cunoştinţele la obiectul dat. După ce am desenat vreo paişpe mii de hieroglife pe un papirus ştampilat de somităţi universitare, simţeam că trebuie să urmeze ceva, ultimul examen e dat(din 2011), deci let´s party!!! Am incercat să rezistăm ispitei bahice în cadrul spaţiului academec , dar rezistenţa noastră pe baricade nu a ţinut prea mult, am sorbit pe furiş doar trei patru guri de foc în sanatatea unei colege de grupă, cu tot alaiul, felicitări, tras de urechi, vorbăraie şi cel mai important pahare răsturnate ritmic peste cap. Dispoziţia a intrat încet dar sigur în zona de confort psihico-afectivă şi masa de omuleţi care au participat la Misterele Eleusine de la U. am intrat şi am colindat scumpii dascăli, cei care încă mai crede că dintr-o masă amorfă de oameleni poţi să mai să creezi, să-i transformi  într-un crater  vulcanic mereu în fierbere, gata gata să ierupă, ţop, şi s-a produs  evenimentul!!!

-                        Chişinău Aurie  vă rog şi un pahar! Chişinău Aurie ne pare rău dar nu mai este(toată studenţăraia vine aici şi bate doba şi iaca la mine s-o terminat Auria). Bun bre, daţi-ne dar bere de a noastră de aceea Draft cum se zice, ca daca nu noi, apoi cine va mai susţine producătorul autohton, care-i la toneta de lângă barul în care stăm ieftină, mai bună şi multă în Kilă, optăm până la urmă pentru canapele moi şi căldurică în locul parcului rece şi friguros.

-                        Eu vreau un Festival(de parcă viaţa în Moldova e lipsita de festivaluri la fiecare pas, în troleibuz, în maxitaxi, la magazin, în lift, acasă, on-line şi în presă, Moldova este într-o petrecere continuă...)! Cu grapefrupt, machito, ...Cafea americano...Sokol...Baltika 3...dzing...paharul spart...hahaha....hihihihi...nota...vă multumim la revedere...mai intraţi!

Adorm în troleibuzul 24 şi iar tratez cu controlorul să îmi perimită să cobor după cotitură. Ajung acasa aşa mai mult pe autopilot, nu că eram sub influenţă dar începusem sabantuiul pe nemâncate şi asta explică totul. Întru pe net să văd de kestii mai sunt acolo, somn, somn de voie vreo două ceasuri după care mi-a venit un chef nebun să ies în oraş.  Ies pe la jumătate la 10, maxi-taxi-urile circulă din ce ăn ce maiu rar în cenrtu, pe drum mai întanesc încă un pasager care merge cu mine să descoperim Chişinăul de nopate care ascultă muzică bună, atenţie muzică bină!!! Nici nu mă gândeam când am ieşit din casă că îmi voi încărca bateriile cu atâta optimism şi energie pozitivă la un tip de concert la care demult îmi doream să merg. La Clubul ALBION, ieri au evoluta formaţia Furiosnails, care au căpătat mai mult notorietate în ultima perioadă de timp datorită melodiilor folosite la spoturile publicitare pentru berea Chişinău şi aici ma refer la melodiile de vara aceasta „We make it!” şi de la Hramul oraşului „Oameni şi locuri dragi”. Au fost interpretate mai multe melodii din noul album intitulat sugestiv PAŞAPOARELE ALBASTRE, sau ceva de genul astă, melodii scrise în diferite locuri din Europa, şi având ritmuri şi stiluri de interpretare deosebite, fapt care m-a făcut mândru, că sunt şi băieţi talentaţi care încet încet cuceresc olimpul celebrităţii, se fac auziţi şi văzuţi căci pe bune chiar au talent şi ce fac le iese de minune. A fost o seara cu o atmosferă eletrizantă cu o sală nu prea mare dar plină de oameni care trăiau cu fiecare por energia transmisă prin muzică de cei de scenă. La eveniment nu au lipsit nici reprezentanţii televiziunilir, Rutv şi Jurnaltv(e deja a doua sâmbătă la rând când îi întâlnesc pe Nata Albot şi Andrei Bolohan, ultima oara eram la Nr1, mai la vale de SunCity).

Într-un oraş grăbit, plin de mici mizerii, şi negativismul care asemeni unui ciocan încearcă să-ţi spargă ţeastă, să-ţi zboare creerii şi să-ţi înghită sufletul, mai există locuri unde poţi să te rupi de acestă realitate scârnavă, poţi să dai un restart la tot şi la toate macar aşa la nivel mental şi să începi totul de la început cu fruntea sus şi elanul în suflet. Mersi celora care au răspuns cererilor de pe forum să facă un asemenea local unde se ascultă rock şi se dau concerte cu regularitate şi la final dar nu celor din urmă băieţilor formaţiei The FrurioSnails şi celor care au făcut posibil aceste eveniment.